Zodia noului secol este disperarea. Pe culmile existenţiale ale nefericirii sau în abisurile fiinţei, omul sălăşluieşte singur. Libertatea îi este povara de care nu poate scăpa decât revărsându-şi veninul asupra sinelui sau, cel mai facil, asupra celorlalţi. Ura şi încrâncenarea devenite obişnuinţe sunt armele cele mai frecvente în lupta cu destinul. Smerenia a rămas un concept abstract al unor timpuri apuse. Ceea ce Sfinţii Părinţi numeau chenoză, smerenia cotidiană după modelul christic, lumina bunătăţii, drumul spre comunicarea cu Dumnezeu nu mai interesează pe nimeni. Orgolios, individul se revendică pe sine scopul întregii existenţe. Egocentrismul paroxistic, dacă nu ar fi tragic, ar stârni ilaritate…