O vorbă adâncă a lui Berdiaev : "Există în Dumnezeu o pasionată tânjire şi un pasionat dor de om". Aşa cum omul devine în orizontul Nostalgiei Paradisului, şi în Dumnezeu se regăseşte o nostalgie a prezenţei în Eden a fiinţei umane neprihănite. Divinităţii îi lipseşte făptura ce-i întregea perfecţiunea. Iisus Christos este tocmai rodul acestei tragice nevoi divine, este nobleţea ce-l divinizează pe om, umanizându-l pe Dumnezeu. Iisus este măsura iubirii Creatorului faţă de creatura sa mirabilă. După păcatul originar, Dumnezeu a tânjit după om, adică l-a iubit suferind, dorindu-si-l alături.